Am intâlnit oameni care declară, nu fără o oarecare semeție, că nu au prieteni adevărați ci doar prieteni conjuncturali, de care se simt legați prin unele interese, pragmatice, de genul “cum să mai facem niște bani”. Și mai mult de-atât, tot ei se jură că nici nu stiu ce inseamnă un prieten adevărat , adica pe acela pe care-l chemi la 2 noaptea pentru că te doare sufletul sau măseaua si n-ai algocalmine in casă, sau pentru că pur si simplu treci printr-o pasă proastă și ai nevoie să te țină de mână si să te asculte. Nu n-au așa ceva. Mi s-a replicat ca pentru măsele exista stomatolog și ar trebui să ai in casă algocalmine, pentru dureri de suflet exista psihologi sau psihiatri si dacă treci printr-o perioadă mai urâtă, de ce ai chema pe cineva ca să te calmeze? Oricum va trece, cu sau fără prieteni…Am intâlnit azi un astfel de personaj, care s-a străduit să imi dea un motiv pentru care nu are prieteni adevărați. Nu are nicio fărâmă de disponibilitate afectivă, de-abia dacă mai găseste , după ce se scotocește prin toate ungherele ființei, cateva urme fine de sentimente pentru familie. Am înghețat… 
Eu care sunt tentată să despic firul personalității umane, nu în patru, opt, șaisprezece, ci in șaizeci și patru ori șaizeci și patru de fire, pentru că vreau să descopăr mecanismele, resorturile psihice ale celor care pe care-i intâlnesc, azi, spre surprinderea mea, am abandonat problema, nu m-a mai interesat să aflu de ce omul ăla e un trist fără s-o știe, pentru că dintr-o dată mi-era foarte frig.
Mi-am sunat cel mai bun prieten, care-mi e ca un frate și m-am bucurat pentru a nu știu câta oară că există in viața mea. Vorbele lui molcome de moldovean adevărat au reusit să-mi țină de cald prin ploaia rece de azi, așa cum a reușit să mă scoată dintr-o durere nevralgica intr-o noapte la ora două când aveam niște dureri infiorătoare de cap și evident, nici-un algocalmin în casă, asa cum m-a scos din depresii negre, așa cum cu un cuvânt mă calmează când sunt supărată pe lume și viață. Și nu, n-am facut niciodată bani impreună…
Ești bogată. Și știi asta probabil.
Am un asemenea prieten. Sper că și eu îi sunt la fel de bună prietenă lui.
Da, asa e…chiar sunt bogata.
…si eu ma intreb daca ii sunt la fel de buna prietena. L-am intrebat. M-a asigurat ca da. Nu l-am crezut, cu toate ca nu e genul complezent. Dar am cunoscut-o pe muma-sa , care m-a stalcit intr-o imbratisare zdravana, sanatoasa si care mi-a multumit ca am grija de baietul ei in Bucurestiul asta mare. Atunci m-am lamurit… Prietenul meu e mai tanar cu 13 ani decat mine, dar doar in buletin ca la minte e ca un mosneag intelept si sfatos… ori eu sunt deseori ca fetiscana speriata de bombe:)
Pfii, că am comentat direct pe Facebook!
Sper că nu-i cu supărare. 🙂
No, cum sa fie cu suparare!
Unii oameni sunt inzestrati de Dumnezeu sa aibe calitatea de"prieten"! Eu am un astfel de prieten(a) dar si eu la randul meu sunt la fel pentru ea.Sunt onorat ca-mi este prietena, ma bucur odata see you ea de bucuriile ei si sufarim impreuna cand este cazul.Este minunata!
Ma bucur Vasile! Asa cum a spus un comentator mai inainte, esti bogat, suntem bogati sa avem astfel de prieteni.
🙂
da cine are un prieten adevarat este bogat, sunt un om fericit ca am citeva prietene bune pot spune ca imi sunt mult mai aproape de suflet decit sora mea.dar si in relatia pe care o am suntem in primul rind prieteni si dupa ….poate mai este si altceva……
da cine are un prieten adevarat este bogat, sunt un om fericit ca am citeva prietene bune pot spune ca imi sunt mult mai aproape de suflet decit sora mea.dar si in relatia pe care o am suntem in primul rind prieteni si dupa ….poate mai este si altceva……probabil atractie reciproca,probabil puterea mea de a iubi fara a cere nimic in schimb….