Bărbatul iubea mai presus de orice, nu o femeie, nici pe Dumnezeu, nici măcar pe el însuși. El iubea iubirea. A căzut în capcana iubirii de iubire. Și-a fost răpus în luptă inegală.
Iubirea ca idee (doar) e-un monstru feroce.
Ce păcat că n-a mai apucat să iubească femeia! Ce soartă crudă, să nu guste din dulceața iubirii de Dumnezeu! Măcar de s-ar fi iubit pe sine…
A meritat, orbule surd?