Vara de sub gene

Mi-a fugit vara din tălpi,

dar o am încă sub gene.

Nici clipesc,

mi-e cam teamă c-o fugi pe-un alt maidan.

Și …mi-e iarnă peste toamnă.

Dar mi-e cald și mă-nfior de al dumisale dor.

N-o fi oare prea târziu

să prind peplumul cu-agrafa de argint cu chihlimbar?

Tu ce spui, mărite Zeu?

Vino-n templu mai pe seară ,

sau în zori, oricând. Te aștept.

Să dai sfat la muritoarea

care are veri sub gene

și-i e iarnă peste toamnă.

Parc-ar mai dansa puțin

prin lumini cu foc și pară,

prin vortex  de zâmbete,

soră-n veci cu nebunii cei de fluturi

de prin pântecul flămând.

 

 

 

Comments

  1. Eu tocmai o sa fug la o intalnire cu vara, intr-o tara in care e cald in fiecare zi, si in care n-o sa-mi fie frica sa clipesc, de teama sa nu alung vara de sub gene! Ai grija de vara ta, Dana! 🙂

    1. Gabi, veri insorite iti doresc oriunde te-ai afla , in iglu sau sub vreo umbrela de soare pe coastele marilor si oceanelor!

Comments are closed