Uragane obosite

Victimele se preling pe trotuarul timpului.
Eu cu spaimele mele ,
tu cu ale tale…
Ne inlantuim curentii si
Ne ciocnim de idei.
Dar ne iubim pe viată si pe moarte.
Apoi,
Ne invartim aiurea, fiecare in alt loc
Ne alungam unul pe altul,
apoi ne apropiem timid.
Rasare-un soare cu gust de uragan.
Mie nu-mi mai place jocul asta de-a uraganele.
Nu vrei sa ne jucam mai bine,
de-a sorii si de-a luna?
De-a iarba si padurea?
De-a marea si de-a valul?
Sau de-a baba oarba, macar?
Hai, mai lasa-ma cu chestiile serioase
Ca viata si ca moartea
ca iubirea si neiubirea
Azi n-am chef sa fiu serioasa.
Azi vrea sa joc si sa ma joc.
Ma dansezi?

6 thoughts on “Uragane obosite”

    1. Uneori ” de-a sorii si de-a luna ” e mai bine decat “victime care se preling pe trotuarul timpului” ..dar daca vrei tu, scriu si varianta mai optimista cu “stelele-gemanate dar nesurori” , special pentru tine! Multumesc d-na doctor! 🙂

Comments are closed.