Romanță Bețivă

Ca loboda sloboda

printre ditirambi cu iambi

umblă romanţa nebună,

despletită ca fecioara

din obscura cârciumioară.

Ah, mârșava-mi bea  poemul până la fund!

Nu te mai simt, poemule,

semeţ ca un cerb încornorat

arogant pustiind iarna.

Mă tot duc şi-am să-ţi tot  plec

vară- iarnă pe potec.

Mă extirp  din anatomia lui doi.

Rămâi cu bine, monosuflete.

Cum te cheamă?

Godot. Parcă.

DaLu

Comments

  1. Poate ca o sa vina, Godot… Cine stie. ? Dar nu stiu câti o sa se gândeasca la piesa lui Samuel Becket ! Un an nou fericit Daniela.

Comments are closed