Nici prietenii nu mai sunt ce-au fost

Te-ai aştepta de la prieteni să primeşti incurajări când faci câte o mămăligă care ţie ţi se pare un vis împlinit, un ideal atins la care ai râvnit multi ani (citeşte: un proiect mare dus până la capăt, în cazul meu o carte care mi-a dat bătăi de cap vreo 2 ani). Te-ai mai aştepta să te mângâie pe creştet chiar dacă nu e chiar genul lor, marea ta realizare sau măcar să ţi spună bravo, fată.

Deunăzi, când eram vecină cu norii şi soră cu zeii, eu aşa ma simţeam, primesc de la cineva important  o lovitură drept în moalele capului.

Reproduc textual:

” Băi, dar toată lumea scrie, librăriile sunt pline de cărţi pe care nu le citeşte nimeni, eu unul nu citesc literatură –spus aici cu un sictir evident la adresa beletristicii– de-abia dacă apuc să-mi citesc lucrările de specialitate!'”

Voi mai citiţi? Vă mai cumpăraţi cărţi? Eu una sparg lunar câteva sute bune pe cărti, fără ele m-aş aliena…

Voi cum sunteţi?

 

Comments

  1. Tocmai ai dat definitia omului trist, in sensul…urban al cuvantului “trist”. Adica omul mediocru. Si cred ca imi imaginez corect personajul 🙂

    1. Mi-a placut asta cu sensul urban 🙂 , de fapt e un sens inventat pe la NTV candva , demult… Ai dreptate in rest.

  2. “In viata trebuie sa fii foarte atent cand iti alegi prietenii, cartile si profesiunea.” Parerea mea e ca prietenii trebuie alesi cu tot cu carti. Altfel, te trezesti cu una in moalele capului de nu te vezi! E dreptul fiecaruia sa nu citeasca, ba chiar sa deteste si sa urasca literatura, dar e dreptul meu sa-l arunc pe acest animal (mort) la lada de gunoi. Caci pute ingrozitor.

    1. Serbanica, tu esti tu …eu am un “drept” cel putin ciudat , ma ranesc cu usurinta…

  3. Sa stii Daniela, ca si mie mi s-a spus la fel, atunci cand am vrut sa-mi public o carte. Mi s-a parut ca cel ce mi-a spus-o, un prieten apropiat, nu ma pretuia asa de mult cum il pretuiam eu. Sau poate era invidia? Intradevar, nu prea se mai citeste. Fiul meu, care are 23 de ani, a refuzat sa-si faca o biblioteca din dublurile pe care le aveam eu, pe motiv ca, daca are nevoie sa citeasca ceva, gaseste pe internet. Dar spune tu, nu-i mai placut sa stai tolanit in pat, see you ceva bun de ciugulit alaturi, citind sau recitind un roman?

    1. Cartea in mana cu mirosul ei de tipografie n-o va inlocui nimic , niciodata…cat despre invidiosi , niste oameni si ei, supusi erorii. Multumesc, Adi

  4. Domnul important nu era prieten. Poate o cunostinta. Si atunci amaraciunea din titlu nu se justifica, nu? Si apoi, cantitatea de munca, visurile si sperantele, truda, amarul si bucuria din spatele cartii aceleia, Tu le stii si le apreciezi cel mai bine. Prietenii sunt niste oameni si ei…
    Pupici si sa publici!

    1. Danutza , cand vad cate comentarii faine am iscat , nu mai sunt suparata si leuca din moalele capului s-a atenuat. Imbratisez !

Comments are closed

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close