De-abia acum incep să mă intâmplu… (Andra Ponomarenco, pictor)

Am intalnit de curand un mare om si artist care se adaposteste intr-o fata blonda de nici patruzeci de kile, pasionala, vulcanica, talentata si de o sinceritate debordanta. Mi-au placut picturile ei din galeria virtuala de pe FB (Traiasca FB!) si apoi ne-am scris. Apoi ne-am intalnit fata catre fata cu ocazia unui targ de arta, i-am vizitat atelierul,apoi i-am cunoscut mama, apoi i-am intalnit povestile de iubire, spaimele, sperantele. Un vulcan in eruptie mai numit Andra Ponomarenco. Un talent ravasitor. Aceasta poveste este despre ea, despre femeia de 30 de ani care si-a descoperit intr-o noapte angoasanta drumul spre lumina, drumul spre adevaratul “eu”, talentul, misiunea, harul…
Andra nu a pictat nimic pana acum un an, nici macar nu era o prea buna desenatoare la varstele mici, nu s-a pregatit cu nimeni. Vulcanul a erupt dintr-o dată in tușe viguroase, in armonia cromatica. Andra pictează chipuri si trupuri de femei, cu precădere. Asa cum le-ar picta un barbat. Cu dragoste, cu virilitate, cu erotism. Sau asa cum ar picta o femeie, rezonand profund cu universul de cele mai multe ori abscons si de neinteles al acesteia.

Andra a avut gratia sa-mi raspunda la cateva intrebari.

Unde este modelul masculin din panzele tale? De ce numai femei? De ce nu si barbati, de ce nu cupluri? Putem numi aceasta prima etapa din viata ta de artist ca fiind perioada feminina? Eu sunt convinsa ca vor urma si modelele masculine, dar inca nu a aparut cel inspirational.

Asta este o intrebare care ma impinge aproape sa me detasez de mine si sa ma analizez la rece si sa gasesc tot felul de motivatii psihologice. Eu pictez ce simt, nu ce analizez, eu pictez sentimente, emotii, trairi, dezamagiri, speranta, dragoste si mi-e cel mai usor sa le transpun in femei. Nu stiu ce va urma, nu te contrazic, poate va aparea si modelul masculin inspirational cum atat de frumos il numesti tu….sau poate nu.

Daca ai putea sa-mi creionezi cateva ganduri, sentimente, stari, legate de momentul iluminarii , adica acela in care pur si simplu ai realizat ca fara pictura nu mai vietuiesti, ca nu mai esti tu, ca nu mai poti respira.

Am implinit un an de cand am inceput sa pictez si chiar daca de la inceput a fost ca o adevarata obsesie, care practic m-a anihilat pentru ca nu dormeam , nu mancam , toata lumea mea se restransese la sevalet, mi-a luat un timp , vreo 2-3 luni sa ma conving pe mine ca nu e doar o toana de moment. Apoi am vandut primul tablou si am vazut, auzit si citit multumirea, bucuria celui care ma cumparase. Am realizat atunci ca nu exista satisfactie mai mare decat asta, ca o bucata din tine pana la urma starneste sentimente, trairi, fericire in viata cuiva. Atunci am realizat ca am sansa sa las ceva in urma, sa fiu parte din viata unui necunoscut pana la urma. Am ajuns la concluzia ca fiecare tablou are un om al lui pe lumea asta, trebuie doar sa se gaseasca unul pe celalalt.

Ce legaturi si similitudini mai exista intre Andra de dinaintea startului in creatia picturala si cea de acum, pictorul Andra Ponomarenco?

Sunt doua straine legate in mod straniu care convietuiesc cumva… Simt ca ma transform din ce in ce mai mult, simt ca devin cumva altcineva. Nu o cunosteam prea bine nici pe Andra de dinainte, la fel cum Andra de acum ma surprinde constant. Traiesc cu senzatia ca de abia de acum incep sa ma intâmplu ….si fiecare noua zi e o surpriza si pentru mine.

Vazand primul tau tablou pictat cu acrilice uscate primite de la un prieten si observand mult mai elaboratele picturi de astazi, mai pline de sens si mesaj cred ca evolutia ta e uluitoare, avand in vedere ca nu ai niciun guru care sa te dascaleasca.

E o evolutie evidenta, probabil ca daca as fi avut un guru cum il numesti tu,ar fi fost mai bine….as fi invatat lucuri mult mai repede decat descoperindu-le singura dar poate m-ar fi influentat. Simt ca am propriile resurse si nu cred ca mi-as dori sa fiu influentata in arta mea,inca ma mai surpind si pe mine de la un tablou la altul. Dar cu toate ca refuz ideea de a urma studii de specialitate, nu neg ca unul dintre cei mai minunati oameni din viata mea ma indruma , imi indica ce sa citesc, lasand la o parte sustinerea morala si asta ma ajuta mult. Cand voi fi pregatita , poate voi merge la un maestru , dar toate la timpul lor.

Pictorul Andra Ponomarenco este formidabil si ma bucur ca am avut sansa sa il cunosc. As vrea sa stiu mai multe despre femeia Andra Ponomarenco.

Femeia Andra Ponomarenco este retrasa, as zice cu multe defecte, prea multe sa fie enumerate si cu cateva calitati, prea putine sa merite sa fie mentionate. Dar recunoaste cu mana pe inima ca a avut totusi norocul sa intalneasca oameni de o calitate indiscutabila, care sa o iubeasca asa cum e ea. Pe unii i-a pierdut si le simte acut lipsa, pe altii ii are alaturi si le este profund recunoscatoare…

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close