Fundatia se sapa inca din zorii zilei, apoi pe la amiaza se ridica unul cate unul , peretii.
Cu migala si suflet . Ici o caramida, dincolo o idee sau chiar mai multe, var proaspat si imaculat umplu spatiile tencuite. Mai apoi pe un perete se picteaza iubirea , ceva mai tarziu pe peretele celalalt va picta ura. Un brâu de invatatura , unul de caramida , un strat de iertari , iar sus de tot unde incepe tavanul, vine stratul cu nostalgii, cu lucruri care nu se mai pot schimba. Stratul e greu , in functie de omul care-l zideste si se sprijina insa, pe strat zdravan de intelepciune curata.
Apoi plin de sudoare, dar fericit de isprava sa ,omul ia o pauza. Cătărat pe pazia proaspăt inalțată priveste in jos cu drag la copiii săi care se joaca in curte si care au inceput propriile lor zidiri, in joaca , in iarba verde si inalta de-o palma. Copiii cresc o data cu iarba din curtea casei suită la cer de tatăl lor.
Odata cu ultima țiglă pusa pe acoperis , omul nu va mai privi spre pamant niciodata.
Isi ia cușma si pleaca acasa , in universul de unde a venit pentru a poposi pentru o clipa, pe pamantul cu case si cruci…
Săliște , Sibiu
31 decembrie 2010