dar o am încă sub gene.
Nici clipesc,
mi-e cam teamă c-o fugi pe-un alt maidan.
Și …mi-e iarnă peste toamnă.
Dar mi-e cald și mă-nfior de al dumisale dor.
N-o fi oare prea târziu
să prind peplumul cu-agrafa de argint cu chihlimbar?
Tu ce spui, mărite Zeu?
Vino-n templu mai pe seară ,
sau în zori, oricând. Te aștept.
Să dai sfat la muritoarea
care are veri sub gene
și-i e iarnă peste toamnă.
Parc-ar mai dansa puțin
prin lumini cu foc și pară,
prin vortex de zâmbete,
soră-n veci cu nebunii cei de fluturi
de prin pântecul flămând.
Eu tocmai o sa fug la o intalnire cu vara, intr-o tara in care e cald in fiecare zi, si in care n-o sa-mi fie frica sa clipesc, de teama sa nu alung vara de sub gene! Ai grija de vara ta, Dana! 🙂
Gabi, veri insorite iti doresc oriunde te-ai afla , in iglu sau sub vreo umbrela de soare pe coastele marilor si oceanelor!