Valul ce mi-a luat banalul

-Te complici. Dă-mă jos din nor,

e cam frig pe-aici.

Iubește-mă și tu mai banal,

chiar circumstanțial.

Vii tu ca-s-aduci foc? 

-Nu vreau să te sufoc. Nu-i timp, nici loc. 

Și-a venit valul și i-a dat  banalul.

Fata din nori a înțeles apoi, că-l confundase pe proteu cu Prometeu. 

DaLu

2 thoughts on “Valul ce mi-a luat banalul”

Comments are closed.