Nu stiu cum sunteti voi dar mie imi place mult omul Daniela Gyorfi!
Nu discut aici despre calitățile ei vocale , sau despre repertoriu si nici macar despre imaginea sa de artist , unde s-a inventat si reinventat asa cum se face si pe casele mai mari.
Sufletul ei frumos vine parcă din tragedia greacă. Viața-i este un altar de sacrificii. O respect nespus pentru ca s-a dedicat mamei sale si pentru că incă din adolescenta a muncit să se poată intreține si să poată asigura confortul material si afectiv femeii care i-a dat viață Nu s-a lipit ca o celenterată de vreun barbat potent financiar (dom’le cine a inventat aceasta sintagma este foarte tare, semnifica nivelul intelectual al Romaniei de azi, adica mult sub limita legală!) care sa-i plăteasca facturile. Și-a luat crucea in spinare incă de la vârsta biletelelor de dragoste pitite prin ghiozdane si a muncit din greu cu o dăruire pentru care o respect profund. Și-a dorit cu incrâncenare si disperare un copil si l-a avut la o vârstă când altele ar fi abandonat lupta. Să-i dea Dumnezeu , să-i traiasca si să o bucure , că si-l merita din plin! Il iubeste cu patimă pe acest George Tall , pe care il iartă de fiecare dată cand calcă gresit, lucru greu de ințeles pentru mine. Eu una nu pot ierta decat o singură dată. Dar ea iartă si iartă si iartă … Cum de incape atâta bunătate , atâta generozitate , atâta iubire intr-o atât de putină femeie? Dumnezeu a facut-o din aluat frumos! Un om simplu la prima vedere dar cu arhitecturi interne de o frumusete rarisimă. Daniela e numai lumină ,iertare si iubire , asa cum ne-a facut pe toti Creatorul, numai ca unii dintre noi au ales sa-si prinda pe ziduri zgura urii, a meschinariei si a neiertarii.
Sa trăiesti femeie minunată!
2 thoughts on “Un Om Frumos: Daniela Gyorfi”
Comments are closed.
I-ai facut un portret frumos Danielei. Si, mi-am adus aminte ca, acum un car de ani, am fost in vizita la ea cu o prietena care vroia sa-i propuna o emisiune. Mi-a lasat impresia unui om sincer, dintr-o bucata. Si care se straduieste… poate cam prea mult.
Daca nu s-ar fi straduit , are mama o vorba ,” ar fi mancat-o cainii” ..cum e sa trezesti la 15 ani cu un singur parinte si ala paralizat …O admir neconditionat!