Zicea undeva, o persoana publică, de sex masculin, că nu a spus in viața lui te iubesc decât când era beat.
Ouch!
Pe mine m-a durut asta! Nu pentru că el nu i-a declarat vreunei domnițe amorul, treaba lui daca e bâtă și nesimțitor, fie la el! Ci pentru că observ că e o chestiune de masă, cu mici excepții. Mai nimeni, nu mai spune “te iubesc” decât dacă e alcoolizat bine sau dacă are vreun interes care vizeaza alcovul cu cearșafuri moi și proaspete, o poșetă sau vreo mașină nouă.
Acum ca sosi moda cu yahoo messenger, FB chat sau skype , oamenii-și mai aruncă acolo un te iubesc, că nu te doare mâna să scrii câteva litere. Dar când e vorba de glăsuit, Doamne-fereste! De zici ca au inghițit toți vrăbii mute.
Vorbeam cu un prieten care mi-i hulea pe americani, cum că l-au demonetizat pe I love you , eu lăudându-i generos si fara economie de mijlocea, cum că, uite frate, ăștia isi spun de zeci de ori pe zi si că eu aș fi de acord cu ailăveala asta continuă și că mi-ar plăcea să mi se spună des, foarte des, grețos de des, nu de alta, dar ca să imi intre bine in cap, cum că sunt iubită. Că am capul cam tare, pricep numai din cuvinte și din fapte, nu din farafastâcuri absconse si dubitabile.
“Lasă-mă in pace cu prefăcuții ăia care toată ziua, bună ziua: Dragă, am sedință, mă deranjezi, I love you! sau Iubitule, ia niste ceapă de la piată când pleci spre casă și nu uita de hârtie igienică, că parcă o mâncăm pe pâine, I love you! sau mai rău Honey, am băgat divorț, I love you, zicea cu năduf crescând, prietenul meu. Păi și unde mai e greutatea vorbei, dulcea și emoționanta ei așteptare, trăirea sublimă a clipei când auzi vorba de miere prelingându-se in urechea ta, a mai adăugat acel prieten, după care l-am dat afară din casă.
Dupa ce amicul in cauză și-a ispravit tirada agresivă la adresa bunilor și drăguților de americani, am replicat atât de inteligent cât am putut eu : mă leși?
Si acum, intrebări către tine, iubitul meu cititor.
Tu spui te iubesc?
Des? Rar?
Când și in ce fel?
Si să stii că I love you!
NB. Menționez că nu l-am dat afară pe dezlănțuitul anti-american, dar s-ar fi putut s-o fac.
I love you, again, așa, ca să-l agasez pe el și pe cei care ii vor da dreptate!
:))
O solutie eficienta pentru a smulge te iubesc-ul de la un barbat, este sa-l intrebi. Alegand un moment potrivit, nu la penalty in finala Steaua-Dinamo, desigur! Intrebi pisicește
– Heeey spune, spune, ma iubesti?
Ai sanse mari sa obtii da-ul daca intrebi cand trebuie si pe cine trebuie. Uneori obtii un.
-Hmmm… daca te iubesc…pai nu-i evident in puii mei?
Apoi iti zici ca, decat deloc, sh-ashe-i bine.
Dar intrebarea era daca EU spun te iubesc. Pai o spun atat de rar si atat de greu si atat de stupid /solemn, incat incep sa ma intreb daca nu-s barbat!
Otilică, fată, zi-i si omului ala ca-l iubesti, ca doar nu te doare gura, s-ar bucura si el o țâră 🙂
Ar fi fain sa ma arunc brusc dincolo in bucatarie, dupa ce mai tastez p-aci voiniceste,si sa-i urlu ferm
– Fata aia de pe net, de-i zice Daniela, zice sa-ti spun ca te iubesc. No. Iaca o fac!Amu bine-i?
Stanga-mprejur, si inapoi la computer!
:)))) Io zic sa-l iei mai ghinisor , ca se sperie omul.
Un caz fericit. Acolo unde faptele vorbesc de la sine, nu mai e nevoie de cuvinte, sunt de acord cu tine, Claudia.
Multumesc Daniela, imi place sa spun si sa mi se spuna..dar numai atunci cand este si simtit. Sincer o femeie “miroase” imediat cand e doar o vorba in vant..asa de amorul artei 🙂
"In vino veritas".
sigur era o "samanta" seaca…
eeeee cite nu spune barbatul la betie….
Si nu numai la betie, chiar si la trezie vinde brasoave