Despre Aguridă scrie şi în cărţile sfinte “Părinţii au mâncat aguridă
şi copiilor li s-au strepezit dinţii? ” (Iez, 18, 2). N-am să vă reţin în această după amiază fierbinte de Cuptor cu astfel de taine grele, ci cu una mai uşurică, mai exact cu nepreţuitul suc de aguridă pe care l-am executat azi şi cu care voi acri ciorbiţele alor mei, nu ca să li se strepezească dinţii, ci să le îmbunez cerul gurii şi să le îndulcesc sufletul c-o ciorbiţă revigorantă şi întineritoare, parfumată în neştire cu leuştean.
Aşa cum n-o să vă umplu nici capul cu reţete, oricare gospodină care a făcut un sos de roşii pentru toamnă ştie. 
Voiam doar să vă semnalez că ciorbiţele acrite cu suc de aguridă sunt bogate în vitamina C şi-aduc în pântece flămând după-amiezele molatece ale verilor fierbinţi când strugurii- copilandri se joacă v-aţi ascunselea printre frunzele viţei de vie. Şi atunci, dragii mei, iernile ne vor fi mai călduroase şi mai jucăuşe.
Poftă bună cu inimă bună!
DaLu