Ieri de dimineaţă, nu mi-a fost prea bine (panic disorder e încă pe baricade), drept pentru care m-am ”tratarisit” cu niţică terapie prin culoare. Şi cum mai aveam una bucată pânză, zic, hai să mă joc cu culorile, aşa aiurea, potrivind culori pe şevalet fără un subiect anume. Doar culoare şi forme moi pentru liniştiri de suflet. Mai pe seară îmi caut un film şi descopăr Seraphine -un film biografic excepţional al pictoriţei Seraphine de Senlis, în care rolul principal îl joacă magistral Yolande Moreau.
Seraphine era o femeie modestă şi smerită care provenea dintr-o familie umilă. Ochii-i şi sufletul îi stăteau numai la Cer. Părea un înger scoborât din greşeală pe pământ. S-a născut în 1864 şi locuia în Senlis, în nordul Franţei unde se întreţinea făcând menaj micii burghezii pe câţiva bănuţi. S-a numit Seraphine de Senlis (după numele localităţii în care îşi ducea traiul). A descoperit-o un critic şi colecţionar german pe nume Wilhelm Uhde. Dacă nu ar fi încăput pe mâna acestuia un tablou al Seraphinei, n-am fi ştiut niciodată nimic despre această femeie care a debutat în artă în jurul vârstei de 60 de ani. A fost pentru ea un adevărat Mecena. I-a dat bani pentru întreţinere şi i-a interzis să mai spele podele, încurajând-o să-şi dedice timpul picturii. Mai târziu i-a vândut o mare parte dintre tablouri. Succesul a venit prea târziu pentru femeia în care ardea un talent autentic. Când Uhde vindea la Paris tablourile pictoriţei autodidacte care-şi făcea culorile din ulei de la candelă, pământ, sânge şi frunze, aceasta agoniza într-un spital de psihiatrie. Fusese diagnosticată cu psihoză, pentru că vorbea cu îngerii şi pentru că afirma că îngerii sunt cei care îi poartă mâna care pictează…
Acest tablou îi este dedicat Seraphinei. L-am început fără să ştiu că există, apoi l-am terminat numai cu gândul la ea şi la povestea ei cutremurătoare. Să mai zic că s-a născut cu fix 100 de ani înaintea mea? Că sunt la fel de autodidactă ca ea ? Că în primii mei ani de pictură, uimită de ce-mi ieşea, spuneam că Cineva îmi poartă mâna pe pânză? Nu mai zic, că mă internaţi 🙂
Vă îmbrăţişează,
DaLU
Iată două lucrări ale Seraphinei de Senlis:
Si sa fie precizat ca pe 24 octombrie(data articolului)este ziua Arhanghelului Rafael,Arhanghelul vindecator <3