Primește-mă la tine-n sânge și dă-mi o cupă de poem carnal!
Sau poate două, de-o răsări vreo stea din interzisul nostru val.
Ofrandă-ți șed în tămple și mai ales în râul roș-fierbinte.
În mine ești oriunde,
De nu mai știu care sunt eu
Și care tu…
Ofranda vrea să fie Zeu?
Ironic și psihotic.
Dar de-asta n-o să-mi pese acum 
Când mâinile-ți mă învăluie,
mă înghit și mă ascund
de veșniciile din care am sosit.
Să piară tot ce e etern! Rămână numai clipa. Aceasta!
Mai ține-mi clipa-n tine, nu mă lăsa să plec…
Sunt obosită precum Bach de multele milenii
și teamă mi-e c-aș adormi
fără să știu de ce un Zeu poate iubi
O biată ofrandă de o clipă…
DaLu
"Sunt obosită precum Bach de multele milenii.
și teamă mi-e c-aș adormi.
fără să știu de ce un Zeu poate iubi.
O biată ofrandă de o clipă…" Superb, dna Daniela Lungu!
Multumesc, gratioasa doamna!