Ziua bună împreună, iubite! 
Sunt invitată la Marele Bal Nemascat.
În ce mă voi costuma? Desculță. Fără pantofi cu toc și fără balerini.
Mă dezbrac de toate rochiile vaporoase și-o să las acasă chiar și desu-urile de mătase.
Pentru ochii potriviți, femeia e frumoasă și-ntr-un sac de iută. Voi fi nudă.
Nici batistă n-o să port, pentru că ofeliile trăiesc numai în Shakespeare.
Doar cu pielea mea ca floarea de măr pe care ți-am dat-o întru păstrare și dezmierdare.
Va trebui să mi-o înapoiezi.
C-o daltă ascuțită voi curăța toate măștile pe care mi le-ai pus.
O să-mi scot inima și-am s-o port pe chip ca o mască însângerată.
O să îmbrac totuși, anumite cuvinte cuviincioase în jurul trupului. Și tot IQ-ul, cel de care tu habar n-ai c-ar fi.
L-am măsluit înadins, ca să mă iubești.
Ție îți plac scorurile mici.
Sunt atât de fericită!
O să dansez despletită, o să cânt și-o să râd ca niciodată!
Să nu mă aștepți, mă-ntorc târziu. Peste milenii…
Rămâi cu bine, fără mine!
DaLu
DaLu
atat de real "domnul Shakespeare" asta al tau , doamna cu 'scor" prea mare!
🙂
e real ' DOMNUL sHAKESPEARE" iata : LXVI
De tot scârbit, în moarte-aş vrea să fug,
Sa nu-i mai văd în zdrenţe pe cei buni,
Sluţenia ornată cu belşug,
Credinţa compromisă de minciuni,
Pe harnic în batjocură plătit,
Fecioarele împinse la desfrâu,
Dezonorat pe cel desăvârşit,
Pe şchiop ţinând zburdălnicia-n frâu,
ştiinţa-nlănţuită de tiran,
Talentul explicat de idioţi,
Apostrofat cel pur, ca grobian,
şi gardianul slugărind la hoţi.
Sleit de toate astea, aş pleca,
Dar lumii pradă las iubirea mea.