Mi-adun rămășițele-ntr-o tașcă… 
și-ți ies prin uși zidite, Manole Târziu!
‘Năuntrul tău rugos nu știe
cum e Zidirea Cea Adevărată
cum e cu Iubirea,
cu Bucuria,
cu Nebunia,
ci doar să zidească ghimpat în menghini de vorbe șerpești
și-n nefapte
suavul de necuprins al Lumii.
Manole, nu-ncerca să surpi!
E târziu…
Nu zidirea mă strânge ci Nimicul dinapoia ei!
DaLu
( foto: diptic, Meșterul Manole, autor: Igor Vieru)
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.