Cheamă-mă 
și-am să ne vin în crucea verii
când luna nu mai are chef ca sa răsară.
Mai cheamă-mă
când marea e prea verde de ochii tăi.
Ca niște limbi de foc verzui ce-mi pârjolesc gheața din humă…
Și-o să-ți vin dar fără de coroana pe care te încăpățânezi să mi-o îndeși pe cap.
Mai zi-mi o dată : vino!
Și-am să ne vin în gând, în minte și-n inimi.
Și-aș fi vrut să-mi aduc și degetele și carnea toată.
Comments are closed.
În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
…"Mai spune-odată : vino!
Și-am să ne vin în gând, în minte și-n inimi."..
Superba poezie!
Multumesc mult, ladies!
Și-am să ne vin în gând, în minte și-n inimi.
Și-aș fi vrut să-mi aduc și degetele, carnea toată.
Dar tu te temi de ele… ( frumos si trist 🙂 ).
Multumesc, Aurora!