Și am de gând să nu mai prididesc cu statul.
Mi-a stat mintea, mi-a stat ochiul,
mi-a stat gândul și piciorul.
Doar inima, ea…
zburdă
țipă,
și fierbe-n clocot mic și roșu,
râde și dansează
un tango, un vals, o horă și-un menuet.
Și de la capăt.
În lumea cu inimi, gândul se atrofiază
devenit inutil, moare.
Însă inima, doar ea,
inima…
un tango, un vals, o horă și-un menuet.
Și de la capăt!
DaLu
…inima are lumea ei…rade si danseaza… frumos!
Multumiri din toata inima mea dansatoare, Cris!