Mă construiesc de când mă știu, mai învăț una, alta. Îmi mai dau peste mâini când îmi vine să pocnesc pe careva. Îmi mai înghit cuvintele, ca să nu divulg toate ideile care-mi trepanează capul…
Așa aș vrea să mă păstrez bună, nobilă, generoasă, iertătoare!
Îmi ies greu din răbdări, pentru că m-am călit în luptă îndelungată cu mojicia, nesimțirea și restul de pleavă.
Pur și simplu nu-mi iese întotdeauna.
Mai există o singură categorie de oameni care mă mai scoate din răbdări.
Din categoria asta sunt aceia care:
-se invită la tine de Revelion și in ziua cu pricina te lasă baltă, stricându-ți toate aranjamentele aferente zilei aceleia
– îți face un cadou, după care ți-l cere înapoi pe motiv că a observat că ție nu-ți trebuie
– care vine neinvitat la ziua ta, ca să-și spele păcatele cu Revelionul (efect contrar)
– care-ți botează copilul după care-ți scoate ochii toată viața
– cei care îți fac promisiuni pe care le respectă după niște ani când actul devine inutil ca o decorație post mortem
Urez celor care se recunosc în rândurile cu liniuță, numai bine și să fiți iertați.
De Dumnezeu.
Cât despre mine,o să vă caut eu când vă voi ierta. Până atunci nu mă mai căutați!
DaLu