Când smulgi buruiana de lângă planta bună,
cea din urmă crește mai viguroasă
și cea dintâi va muri ca să-i facă loc celeilalte.
La oameni e invers.
Se sacrifică unul bun pentru a nu-i lua soarele celui rău.
Cel rău are nevoie de mai mult soare.
Cei buni au soarele înăuntrul lor.
Numai pietrele își văd de treburile lor tari
și nu sacrifică pe nimeni în lumea lor.
Poate de-asta trăiesc miliarde de ani.
Pietrele fac loc adesea plantelor să crească
și uneori se fac perne moi pentru capetele obosite ale oamenilor.
Poate că oamenii ar trebui să-nvețe dacă nu de la pietre, măcar de la plante.
Însă oamenii nu mai învață nimic de la nimeni,
nici măcar de la Dumnezeu.
E greu cu ei…
DaLu