București, mașina 178
Cam aglomerație în ziua aceea însorită de vară, când perspectiva mersului cu metroul și a ratării soarelui bun și cald, chiar și numai pentru 20 minute, părea o ireverență la adresa astrului după care tânjisem o iarnă. Stăteam pe un scăunel așteptând cuminte ultima stație : Sala Palatului. Pe la Crângași buluceală maximă. Pe scaunul liber de lângă mine se așează o doamnă cu forme largi, zâmbitoare și plăcută. Și-a așezat pe fustele mele vaporoase o parte din anatomia-i generoasă. Mi-am strecurat mâna timid să-mi scot șifonabila fustă de sub …
Simpatica mea tovarășă de drum a remarcat, râzând cu poftă:
– Ah, iertați-mă, eu sunt mai plină de conținut…
DaLu