Nu cred că există om care să nu fi fost strigat/ apelat/ răsfățat/ și as zice si iritat in cazul meu, cu diminutive si apelative. De la cele mai simpatice si haioase pana la cele mai tampe si idioate.
Uite, de exemplu pe mine cu cat ma rasfata mai tare formula cretinoida de apelare, cu atat glasuitorul formulei ma va trada mai mult. Sa moara bibi daca inteleg… Dar asta cu intelegerea face obiectul psihologiei sau a psihiatriei (nu prea glumesc aici). Asa. Și cum spuneam mi s-a spus in jdemii de feluri, de la țușca (diminutiv de la rățușca) pana la pui mic, cocoloș, cocoș ( tare m-am mirat când eram strigata la telefon : ce faci, cocoș?) . Între timp rățoiul-debitant al ” țuștei”, devenit intre timp clapon, s-a cărat la o gâscă mai grasă pe care nu știu cum o strigă că nu am fost curioasă. Apoi cea care-mi greșise sexul , cea cu cocosul, ne mai avand nevoie sa il fac pe fiu-sau domn (l-am ajutat cu un job la tv) m-a uitat și nu mă mai sună nici cotcodăcind și nici cucurigând.
Ultima e cea mai tare din Univers, chit ca nu e prea originala nici asta. Un cetatean cu bune intentii imi spune mai nou ” soarele meu”. Ieri citesc un banc pe facebook legat de ast lucru. Vi-l redau si veti intelege de ce râd necurmat de doua zile.
El: Draga mea, vrei sa fii soarele meu?
Ea: Da , cum sa nu dragul meu…
El: Atunci, draga mea, te rog sa ramai la 149.597.870.700 m de mine…
Mie imi plac bancurile si pe unele chiar le pun in aplicare, pentru ca-s izvorate din ingeligentia ancestrala . Nu am incotro si ma supun. Am luat distanta de 149. 597. 870. 700 de metri de cetateanul de bine, care sper ca acum e si mai bine, avand in vedere ca-l scald cu razele mele caldute de primavara. Ce bine e sa fii soarele cuiva!!! Cine mai incearca? Mai am raze, mi-am adus de acasă!
Va cam pupă solar,
DaLu
" Ce bine e sa fii soarele cuiva! "
🙂