Despre munca nenormată

Eram director de promo On Air la o televiziune cu patronat turcesc  cu ceva ani in urmă. Era pe vremea aceea o directoare  de stație Hatige Kolat,  Alah s-o ierte, că mult mi-a greșit! Mie mi-e cam greu, nu prea îmi iese, dar insist .  Turcoaica  la nouă fără 2 minute m-a văzut traversând strada  spre job , iar la 9 si zece minute m-a chemat la ea în birou cum că să dau cu subsemnatul că am întârziat nu știu, 4 minute,  ori ceva de acest gen . Mamă ce înjurături neaoșe românești i-am distribuit în surdină din preaplinul nervilor mei românești, dar noblese oblige, am zâmbit ingenuu în timp ce defulam visceral niște chestii legate de gâții mă-sii. N-am nimic cu mă-sa , poate-o fi femeie cumsecade, dar ce să fac, ăsta e  formularul tipizat de înjurătura românească … Nebuna asta care la ora ora 9.00 se uita la ceas să vadă când sosește Daniela Lungu la slujbă, la ora 18.00 trecute fix o apuca un braistorming răvășitor și apocaliptic care dura undeva după  zece seara și cum nu putea să facă furtună în creiere de una singură ne chema pe noi, ăștia de asiguram promovarea ON AIR a televiziunii !!! Dacă faceți un calcul rudimentar, eu și departamentul meu  munceam peste 12 ore pe zi! Muncă nenormată… Și tot muncă nenormată e când eu, în weekendul meu liber de la Dumnezeu și de la Constituție , stau cu curriculumul pe scaun și scriu texte de promovare pentru televiziunea mă-sii…

Azi mi se întâmplă un lucru asemănător. Un individ, nu dau nume, s-a apucat să îmi numere orele de filmări. De fapt,  îmi e restant niște bani.  Destui. Și cum e scârțar și nu are pe unde scoate cămașa mi-a aruncat în față tot felul de chestii , cum că să vedem cât ați filmat, adică câte ore și pe urmă mai vedem dacă vă dăm ceva în plus. Ca la piața Rahova fu totul…De parcă orele alea de filmare exprimau toată munca intelectuală și tot travaliul, și toată cartea pe care am învățat-o. Nu mai contează.   Eu la de-astea dezarmez, mă fac Zen instant și mă extrag din convorbire pentru că o silă incomensurabilă mă extirpă din conversație. Păi , bine , tată , dar când eu stau și vă scriu textele  duminica în loc să ma duc la biserică sau în loc să-mi plimb iubitul sau copila de mână prin parcuri , asta nu numeri? Crezi că e așa de simplu să scrii textele? Te așezi în fața computerului și curg din degete? Întâi trebuie să citești ( mimim 3-4 ore) , apoi să compui, apoi să ștergi ce ai compus ca după aia să finalizezi un text viabil și cu informație completă și pe înțelesul targetului.

Dar nu-mi mai răcesc gura degeaba, că e inutil. Ciocoii noi sunt inculți, fără școală și fără maniere. Rămâi sau te duci naibii. E alegerea ta, nu a lui. El va găsi întotdeauna slugoi care să-i cânte în strună.

Concluzia n-o mai scriu, pentru că e lesne de înțeles.

Cu destulă amărăciune,

DaLu