Să stabilim că acest câmp cu grâu copt e-al meu.
A ta e pădurea ucigător de verde.
Dacă ești de acord cu asta
De ce-mi vii-n grâul ce mâine va fi cules, străine?
Pleacă-n codrii tineri și uită…
Mâine nu voi mai fi aici.
Răspunsul de cealaltă parte:
Doar două vorbe-s prea puțin să-ncapă cele simțăminte,
Risipă – ar fi să le topesc și într-o mare de cuvinte,
Așa că haidem braț la braț prin lan de grâu și prin păduri
Or leșina trenă-napoi și seceri crude și securi,
Mi-ai împleti cununui din spic, ‘n alcovul verde te-oi culca
Și-n verde-auriu amurg perene taine-om semăna,
Ne vom trezi ca niciodată, pe buze rouă, muguri-nud
Și-n piept cu-n lan necopt de codri și amorul cel mai, cel mai crud.