Christos a inviat!

Sper ca ati fost cuminti si ca ati petrecut frumos Sfintele Pasti!
Eu am vrut sa fiu cuminte, pana la urma n-am prea fost , dar am luat un bobarnac peste” grăsuț” (asa i se spune vârfului nasului in mica noastra familie) si m-am cumintit mintenas. Mai precis, in Noaptea Invierii la vreun sfert de ora inainte de Mareata si Divina Clipa, stateam la TV tolanita in pijamale in casa parinteasca de la munte, in loc sa ma duc asa cum se duce orice bun crestin la biserica. Toropeala si tihna de care ma bucuram s-a rupt brusc. Cineva ma striga din strada in crucea noptii. Cin’ sa fie , cin’ sa fie? Nu era nici politia si nici pompierii … era dascalul!!! Venise sa ma ia la biserica , rugat de preot, bun prieten al meu si al familiei mele. Omul onorase o promisiune ca trimite pe cineva sa ma ia , pentru ca biserica e destul de departe de casa alor mei , dar eu uitasem intre timp … Asa ca zor nevoie ma imbrac si plec la mica bisericuta din sat, monument istoric , pictată chiar de Ieremia Zugravul , aveti mai multe amanunte despre aceasta bijuterie arhitectonica, aici. Vestea cea mai faina a fost ca lumina sfanta care ne-a aprins lumanarile a fost adusa, via Patriarhia Romana, de la Ierusalim!!! Eram emotionata foarte pentru ca tineam in maini lumina cea cu adevarat hristica.
Liturghia mi s-a parut de o frumusete divina, fiecare cuvant ungea pe suflet. A fost o premiera pentru mine , pentru ca pana sambata eram dintre aceia care se duc la biserica in Noaptea Învierii să ia lumină si …cam atat. Biserica era arhiplină, erau foarte multi si afară, chiar dacă era un un frig muscător. Era o atmosferă pravoslavnică de inceput de veac , bătrâni, tineri, copii , barbati , femei. Cuvântul si glasul preotului se ridica in inalt, in cupola bisericii, imbrătisandu-se cu ingerii si cu Duhul sfânt, pentru a se prăvăli mai apoi, in jos, in oameni , picurând lacrimi de sfintenie. In cimitirul care inconjoară biserica ardeau lumânări la capul celor trecuti in vesnicie. Noi ,cei incă efemeri, purtam in maini si suflete lumina dumnezeiască, tot satul era o făclie uriașă de lumină si de credință!
Eu spun ca merită să vedeti acest sfant lacas in care va puteti reculege si veti putea admira imprejurimile absolut incantatoare. Daca aveti drum la Buzau, luati-o pe drumul spre Brasov si cotiti de la Cislau la stanga ,mergand cale de vreo 4-5 kilometri ajungeti in satul Bîscenii de Jos, comuna Calvini. Veti putea admira pictura bisericeasca de o frumusete rară. Datorită acesteia i se mai spune Voronețul Buzăului. Dar cea mai frumoasă piesă, in opinia mea de privitor nestiutor, este icoana Maicii Sfinte cu pruncul , realizată in stilul trompe l’oil. Sper să vă incite mai mult ochiul, un filmulet , pe care il puteti viziona aici. . In treacăt vă mai spun ca in sat se mai afla o păstrăvărie .La nici 20 km, in comuna Colti se afla Muzeul Chihlimbarului , singurul de acest tip din sud-estul Europei iar mai sus de Colti , cu circa cinci kilometri, se mai gasesc inca chilii săpate in piatră, vechi de sute de ani, ale anahoretilor rugători pentru mântuirea neamului românesc. Exista legende care istorisesc ca, acolo, in Muntii Buzaului s-ar mai afla sute de astfel de chilii, de aceea locului i se mai spune si Athosul romanesc. Se pare ca acolo a fost leaganul crestinismului tarii noastre.
Este o zonă frumoasă cu un potential imens turistic , numai ca ministreasa din turism chiar daca e buzoiancă sadea, a uitat de unde a plecat , ca si tiganu’ din banc, cand s-a văzut impărat, intâi pe tacsu l-a spânzurat…

Am tolba plina de povesti si legende buzoiene. Daca mai vreti, dati de stire!

Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa…

Fata Scrib