Azi a fost una din zilele acelea când viaţa m-a lăsat cu gura căscată…
Şi tot azi a fost una din acele zile când m-am simţit ca o mătură rănită-n aripă deoarece stăpânul şi-a luat aspirator iar pe mine o să mă arunce la gunoi. Zile ca cea de azi mi se tot întâmplă de vreo trei săptămâni. Am schimbat vreo patru medici, vreo patru scheme de tratament, dovedite inutile şi iată-mă azi la cel de-al cincilea cabinet, la cel de-al cincilea medic. Venită de acasă în urma unui sms trimis de mine care suna cam aşa: Help me, mă simt că un rahat în ploaie şi mi-am pierdut umbrela, doctoriţa m-a scotocit pe toate părţile, mi-a plîns de milă, mi-a ascultat văicărelile, mi-a dat licori şi pilule şi mi-a ascultat ofuri pe care de regulă, nu mi le spun nici mie însămi, darmite să le mai spun cuiva. A făcut în aşa fel să mă exorcizeze de un greu balast emoţional, cu atât de multă răbdare, blândeţe şi cu multă ştiinţă de carte. După o oră de vorbit-văicărit-consultat, am plecat floricică albăstrea, veselă sprinţară. Înainte să părăsesc cabinetul mi-a dat o cărţulie de rugăciuni.
Am întrebat cât costă, consultaţia, reţeta, pilulele, având în vedere că eram într-un cabinet particular fără legătură cu asigurările şamd.
Răspuns: Nimic. Vreau să-ţi fie bine.
Eu insist.
Ea: Din prietenie!
Am luat deja prima doză de tratament. Efectul este spectaculos. Mi-e mult mai bine.
NB. Trebuie să spun că nu are absolut nicio obligaţie faţă de mine. Nu am fost colege de liceu, n-am băut cafele, ne cunoaştem foarte puţin în fapt. Nu ştiu nici câţi ani are. Nu ştiu nimic. Cred, doar că e unul dintre îngerii întrupaţi pe care mi-i tot trimite Dumnezeu în ultima vreme ca să-mi uşureze problemele.
De ce vă scriu toate astea? Înainte de a-i scrie Luminiţei acel sms (deh, nume predestinat!) eram un om distrus fizic şi pe cale să se distrugă şi pishic de atâta durere. Ideea a venit din senin, fără vreo gândire prealabilă. A fost o chestiune de fracţiune de secundă. Era vocea intuiţiei, Gps-ul nostru natural pe care arar îl luăm în seamă, din păcate. Toate lucrurile faine care mi s-au întâmplat în viaţă, au fost decizii de moment, nu planuri alambicate. Nu. A fost Ţac şi Pac.
Nădăjduiesc că veţi învăţa ceva din scrisorica mea către dvs. Ascultaţi-vă vocea interioară, intuiţia, mesajul divin, cum vreţi să-i spuneţi. Potoliţi gălăgia gândurilor din năuntrul vostru şi ascultaţi. Mesajul vine întotdeauna. Doar voi să fiţi pe recepţie!
Sănătate maximă!
DaLu