Balada omului ranit de moarte

Mi-e teama sa te-ating
pe sufletu-ti ca rana!
Te doare rau
si nu stiu sa te-alin.
Că sângerezi din plin,
Cu sânge si venin.

Vreau sa te mângîi pe răni purpurii
Si-ti plang sărat cu lacrimi timpurii.
Nimic nu-ti este de folos.
Durerea-ti vine de departe-i veche …
Si io-s prea tânara in ale noastre
Ca sa-mi primesti sărac prinos.

E o vreme a suferintei pentru tine,
om drag.
Nu am ce altceva să fac
decat sa merg la pas cu tine.
De vei voi ca sa ma lasi .