Scena reală petrecută în urmă cu două ore. 
Personajele: El, cu capul băgat pe ferestruică. Masochista nr. 1 -funcţionară la poliţie, Masochista nr2- eu, martor tăcut.
El, treijde ani şi ceva, cred, la ghişeu la Politie, îşi ridica noul CI. Strigă prin ochiul ferestruicii la funcționara de la Politie: doamnă, doamnă, mai aveți sa îmi dați ceva, judecătoria divorțului, procesul verbal de la divorț, ăăăăăăh… ci dracu mă, cum îi zice? Crekăăăă … declaraţia de divorţ!
Femeia îl asculta obnubilată de partea cealaltă a ghişeului şi chiar nu ştiu de ce n-a intervenit. Cred că pur şi simplu voia să simtă febra inspiraţională caragialească.
El reia pierdut: adeverinţa de divorţ…
Masochista de la ghişeu se hotărăşte să participe la dialog: Nu ştiu ce doriţi…
Absolut neconstructiv.
Din nou, el. Mai cu capul la purtător: doamnă, îmi trebe treaba aia care ţi se dă când dai divorţ şi după aia cu hârtia aia arăţi că eşti din nou holtei, cum p… mea să zice?
Masochista numărul 2, martorul , adicătelea eu, îi suflă în cască neîntrebată: hotărârea de divorţ…
Mai avea un pic şi mă lua în braţe. Cam prea efuziv pentru gusturile mele.
DaLu
NB Poza e o captură de pe internet.