Ana nu mai are mere, ci pere. 
Perele s-au copt şi au curs pe pâmânt.
De atunci, ne adăpăm la perele înţelenite
şi tot de atunci, noi ne ocupăm cu desţelenirea.
Care cu cazmaua, care cu plugul.
Desţelenim, desţelenim…
Morţii tot în gropi ne sunt înţeleniţi.
Pe ei nu îi mai ating nici plugul, nici cazmaua.
Nu mai săpa, române.
Viaţa e aici şi acum!
Morţii-s cu ale lor!
Noi cu ale noastre. Asta ne tot şoptesc cei din vârf de cazma.
Deci, Ana nu mai are mere. Ci doar Pere Înţelenite.
DaLU
PS. Am făcut pariu cu un prieten nativ spaniol care se străduieşte să îmi traducă poeziile, că nu va reuşi. Dar el se încăpăţânează. Acesta este un exemplu că oricât va încerca, rezultatul va fi zero. Numai un român adevărat va şti ce înseamnă de fapt “‘Ana are mere” 🙂