Trăiesc în durd absurd
Ca un grănicer de Cer.
La un hotar de nectar,
în amar de coșmar
curge lacrima- cleștar .
Val de val sosesc pe cale
Valuri diamanticale.
Țip pe recele nisip.
Măiastrul absurd e surd.
Dorm diform cu cloroform.
Și-n somn-ne-somn
Inima mea safirie
e-n dans-balans 
‘n-absurd banchet…
O acvilă fără milă
o lovi și-o biciui
pân-o fi ca piatra- piatră
de prin cea mai seacă vatră.