Când Poezia Moare-n Zori

Am pus  totul într-o proză, ca-ntr-o poză.

Toate cuvintele din lume, virgulele, cratimele, tot.

Minciuna, adevărul, semi-minciuna și sferturile de adevăr.

Iubirea și neiubirea,

eros și agape.

Ne-a ieșit de-o proză ca toate celelalte proze. Nici mai bună, nici mai rea.

N-a mai rămas  și de-o poezie.

Lâng-o vorbă-ntoarsă  ar fi mers și-o virgulă prefăcută-n rimă împerecheată.

Dar poezia noastră muri în zori.

În acele zori cu nori.

Virgina din norul de fum din odaie.

N-o vom ști niciodată.

Mi s-a spus c-ar fi avut  rimă albă.

DaLu

 

 

 

 

Comments

  1. ….acum m-am dumirit…ca să renască,trebuie să moară ! hihihi,eu centrez,eu dau cu capul ! scuze !

Comments are closed

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close