Când Poezia Moare-n Zori

Am pus  totul într-o proză, ca-ntr-o poză.

Toate cuvintele din lume, virgulele, cratimele, tot.

Minciuna, adevărul, semi-minciuna și sferturile de adevăr.

Iubirea și neiubirea,

eros și agape.

Ne-a ieșit de-o proză ca toate celelalte proze. Nici mai bună, nici mai rea.

N-a mai rămas  și de-o poezie.

Lâng-o vorbă-ntoarsă  ar fi mers și-o virgulă prefăcută-n rimă împerecheată.

Dar poezia noastră muri în zori.

În acele zori cu nori.

Virgina din norul de fum din odaie.

N-o vom ști niciodată.

Mi s-a spus c-ar fi avut  rimă albă.

DaLu

 

 

 

 

Comments

  1. ….acum m-am dumirit…ca să renască,trebuie să moară ! hihihi,eu centrez,eu dau cu capul ! scuze !

Comments are closed