Nichi

Bunica privea cerul în ziua aceea. A văzut trei  nouri, ca trei Ființe Cerești. S-a închinat și s-a rugat să fie bine.  Era într-o luni, de ziua Sfintei Treimi. A intrat  în casă și s-a așezat pe fotoliul de lângă telefon.  Aștepta să afle dacă a sosit, dar mai ales cine

A ciocănit de câteva ori la ușă și a intrat mai devreme decât m-aș fi IMG_7774așteptat.  De fapt se grăbea să ne învețe să râdem, pentru că noi cam uitasem, sau poate nu știusem niciodată.  Dumnezeu de-acolo de Sus, ne privea și cred că și-a zis în barbă:  voi, lungilor, nu prea știți să râdeți, iaca, vă trimit pe cineva care are ca misiune să vă învețe să vă bucurați de viață și mai ales să râdeți cu poftă.

Fusese o zi caldă de vară și  o mare IMG_7497sărbătoare, Sfânta Treime! Seara venea alene, și undeva, înainte de miezul nopții, a intrat în viața mea zâmbind.

Am luat-o în brațe și i-am vorbit: fii atentă, duduie, nu-mi plac plângăcioșii! Pe aici, pe pământ, uneori e bine, alteori e mai rău, ia-le pe toate așa cum vin și trăiește-le. Bun venit, copiliță!

IMG_7564

M-a privit cu ochii ei migdalați și negri până în străfundul sufletului. (Încă mai are obiceiul ăsta, îmi citește starea sufletului  dintr-o silabă, dintr-un Alo pe care i-l spun la telefon, dintr-o câtime de gest. Știe tot, simte tot, deseori, înainte ca evenimentele să se întâmple).

În acea secundă zero, după ce mi-a citit în suflet,  mi-a zâmbit larg și cred că mi-a făcut și cu ochiul.  Mi-a tramsmis:  Hei, mami, deci tu ești aceea… Bine te-am găsit! Stai liniștită, știu ce am de făcut!

IMG_7334

Și chiar știe. De 17 ani râde cu o poftă pe care n-am mai văzut-o la nimeni în familia noastră… E contagioasă, n-are cum să te mai apese sau doară ceva, când râde Nichi.

E veselia, e bucuria, e viața însăși… La multi ani,  Nichi!!!

Multumesc Cerului pentru că mi te-a dăruit!

Mom

 

Comments

Comments are closed