La muntele mării

(Dedicație de ziua poeților-22 martie)

La muntele mării
Acced cu umilința pe care mi-au dat-o bunicii, părinții
(Cică ar fi localizată prin spirala care dă bătăi de cap cercetătorilor britanici)
Târâș prin scoici
Târâș prin pietre
Vulturii nu-mi dau pace …mă păzesc
Croncănind în difuzoarele din cap.
După meditația din țărână, nu-i mai aud.

Se prelinge peste mine o lingoare ca o boală
Dar îl văd în colț de piatră pe domnu’ Mortu, vechiul meu amic
Om fără chip.
Mă minunez pe drept:
– Domnu’ Mortu, tot viu, tot viu?
– Tot, tu-i bujia mă-sii. Încotro?

– Pe muntele mării.
– Vin, mă iei?
Mergem aplecați în țărână prin praf de scoici și durere
El mă ține de-o mână, eu nu mă țin de nimic.
Calea spre muntele mării e drumul meu spre Casă.

Comments

  1. "Calea spre muntele mării e drumul meu spre Casă. "
    La multi ani, poezie! Superba dedicatie!

Comments are closed

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close