Fuga poetului

Nu iubirea,00Fool
nu neiubirea,
nici despărțirea,
nici măcar moartea nu doare
mai tare
decat cuvântul nespus.

Pe un cer de Atenă
vine-un zeu și-ți rânjește,
mișelește-ți bea-nsetat din ambrozie!

…mai ai doar un strop.

pune mâna şi înhață

şi-apoi fugi la capăt de ață!

– Nu mă căutați,
Nu mă alergați,
Nu mă mai strigați,
Că nu ma găsiți!
Sunt la capăt de ață
Nespusului să-i dau viață!

Poetu-i nebun!
Stă pe-o margine de ață
cu-n strop de ambrozie
ce miroase-a bozie,
ca să spună celorlalți un cuvânt sau poate două,
uneori ii ies chiar nouă.

Nu-l huliți,
nu-l bombăniți,
doar nițel sa îl iubiți,
mângâiați incetișor,
c-a plecat
la capătul aței
să dea foc paiaței.

Că pe el îl dor de moarte
nespusele cuvinte, toate!

DaLu

Comments

  1. – Nu mă căutați,
    Nu mă alergați,
    Nu mă mai strigați,
    Că nu ma găsiți!
    Sunt la capăt de ață
    Nespusului sa-i dau viață!

Comments are closed