Fochistul şi bancurile

E slăbuţ, are o mustaţă negricioasă, e vorbăreţ şi este probabil cam de-o vârstă cu mine.  Cu toate că îmi fac veacul în B1 de vreo 8 ani, nu l-am remarcat până anul trecut când dându-mi mâna, aşa cum o dai unei prinţese care coboară scările de la palat, în cazul acesta se înţelege, erau scările de la B1 şi prinţesa  avea nişte tocuri prea înalte, mi-a spus:

– Să nu vă schimbaţi niciodată, doamnă! Unul dintre motivele pentru care am rămas aici sunteţi şi dvs!

Îu, îu, îu.  Cum s-o iei pe-asta? N-o iei deloc, o laşi acolo, zâmbeşti indecis  ambiguizând toate nuanţele şi treci mai departe.

Aşa am făcut atunci. Subiectul a murit prin “neprezentare” şi noi am devenit amici pentru că e un om cumsecade şi ştie cele mai noi şi mai bune bancuri din lume.  Ăsta e de azi:

Adam şi Eva aveau probleme în cuplu. Certuri aprinse, istericale, tot tacâmul, cunoaşteţi… Adam îi spune consoartei cu năduf:

– Dac-ai ştii ce rău îmi pare că nu pot să te trimit la mă-ta! 

Cu reverenţă pentru toţi fochiştii care trec neobservaţi cu anii dar care ştiu bancuri bune,

DaLu

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close