Clișee

Mă gândeam că-mi vii de de valăntains dei cu niște bombonele în formă de inimioară ca să pecetluim…

ce-a mai rămas de pecetluit:

povestea -clișeu!

Și dacă mă uit mai bine-n oglindă

până și moaca mea-i un clișeu.

Despre tine nu mă pronunț că am uitat cum arăți.

Dar cum clișeu la clișeu trage,

e posibil să arăți  ca mine.

și cu toate astea, de ce mai am nevoie de încă un clișeu?

Al tău.

Diminețile ni le clișeizăm fiecare cum poate,

pe unde apucă,

zilele îs, ți-e clar, clișee  imense, imposibil de respirat printre ele.

Nopțile ne-ar prinde bine niște clișee.

Numai că, dragul meu, nopțile-s mai demne decât noi. Nu-s clișee.

Îs crud de autentice!

Cred că e o chestiune care ține de ritmuri si bioritmuri.

Zile-clișeu versus nopți autentice, nepoftite, nedorite.

Tu ce zici? Ce alegi?

Eu am hotărât să-ți fiu noapte. Nu mă mai trezi dimineața. Nu mai vin!

 

 

 

 

 

Comments

  1. Clisee… Oare chiar sunt ? E adevarat ca totul a fost spus de miliarde de ori. Dar de fiecare data cand au venit din suflet nu au mai fost clisee. Cred. Poate gresesc.

    1. Mai sunt , din pacate Charles… Sunt atat de rare momentele adevarate !!! De aceea ma bucur ca un copil cand gasesc cate un moment de adevar.

Comments are closed

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close