Ca o mătură rănită

Azi a fost una din zilele acelea când viaţa m-a lăsat cu gura căscată…

Şi tot azi a fost una din acele zile când m-am simţit ca o mătură rănită-n aripă  deoarece  stăpânul şi-a luat aspirator iar pe mine o să mă arunce la gunoi. Zile ca cea de azi mi se tot întâmplă  de vreo trei săptămâni.  Am schimbat vreo patru medici, vreo patru scheme de tratament, dovedite inutile şi iată-mă azi la cel de-al cincilea  cabinet, la cel de-al cincilea medic. Venită de acasă în urma unui sms trimis de mine  care suna cam aşa: Help me, mă simt că un rahat în ploaie şi mi-am pierdut umbrela, doctoriţa m-a scotocit pe toate părţile, mi-a plîns de milă, mi-a ascultat văicărelile, mi-a dat licori şi pilule şi mi-a ascultat ofuri pe care de regulă, nu mi le spun nici mie însămi, darmite să le mai spun cuiva. A făcut în aşa fel să mă exorcizeze de un  greu balast emoţional, cu atât de multă răbdare, blândeţe şi cu multă ştiinţă de carte. După o oră de vorbit-văicărit-consultat, am plecat floricică albăstrea, veselă  sprinţară. Înainte să părăsesc cabinetul mi-a dat o cărţulie de rugăciuni.

Am întrebat cât costă, consultaţia, reţeta, pilulele, având în vedere că eram într-un cabinet particular fără legătură cu asigurările şamd.

Răspuns: Nimic. Vreau să-ţi fie bine.

Eu insist.

Ea: Din prietenie!

Am luat  deja prima doză de tratament. Efectul este spectaculos. Mi-e mult mai bine.

NB. Trebuie să spun că nu are absolut nicio obligaţie faţă de mine.  Nu am fost colege de liceu, n-am băut cafele, ne cunoaştem foarte puţin în fapt. Nu ştiu nici câţi ani are. Nu ştiu nimic. Cred, doar că e unul dintre îngerii întrupaţi pe care mi-i tot trimite Dumnezeu în ultima vreme ca să-mi uşureze problemele.

De ce vă scriu toate astea?  Înainte de a-i scrie Luminiţei acel sms (deh, nume predestinat!) eram un om distrus fizic şi pe cale să se distrugă şi pishic de atâta durere. Ideea a venit din senin, fără vreo gândire prealabilă. A fost o chestiune de fracţiune de secundă.  Era vocea intuiţiei,  Gps-ul nostru natural pe care arar îl luăm în seamă, din păcate. Toate lucrurile faine care mi s-au întâmplat în viaţă, au fost decizii de moment, nu planuri alambicate. Nu. A fost Ţac şi Pac.

Nădăjduiesc că veţi învăţa ceva din scrisorica mea către dvs.  Ascultaţi-vă vocea interioară, intuiţia, mesajul divin, cum vreţi să-i spuneţi.  Potoliţi gălăgia gândurilor din năuntrul vostru şi ascultaţi. Mesajul vine întotdeauna. Doar voi să fiţi pe recepţie!

Sănătate maximă!

DaLu

 

 

 

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close