4

4 ani

De când am rămas singură la părinți.

Dorul de frate e cel mai aprig, cel mai greu de ostoit…

Cred că poți trece peste orice, mai puțin peste plecarea celui care ți-a fost cel mai bun frate, cel mai bun prieten, cel mai bun om pe care l-ai cunoscut vreodată. Mi se spune adesea că-mi e înger, că-mi e încă aproape, ca doar a plecat undeva. Așa o fi. Dar ce mă fac cu dorul de mirosul lui, de obrazul lui cald și neted când ne strângeam în brațe ca frații și de vorba lui lină când mă striga: Daniela? Veșnicia părea să fie de partea noastră.

…cred că s-a dus acolo  mai devreme decât ar fi fost natural, ca să-mi asigure și mie o parte de veșnicie…

D

În conformitate cu noile reglementări privind Protecţia Datelor (GDPR), site-ul acesta are nevoie de acordul dumneavoastră. Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe site-ul nostru, utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului “Sunt de acord”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close