Ciocoii noi

Ciocoii noi: fără carte, fără stil, fără cultură. Grobieni, autosuficienți și frustrați de lipsa primelor trei.
Am plecat în haiducie!
DaLu

Citeşte mai departe

Bătrânul din tren

Bătrânul își adânci privirile pe fereastra compartimentului, însă nu mai zărea decât lumini palide. Formele și contururile se estompaseră cu mulți ani în urmă. Ochii nu-i mai serveau pentru lumea aflată dincolo de trupul bătrân și obosit. Cataracta se așezase ca un zid între el și lumea cea mare. Își vedea, însă, clar și nepomădat sufletul,în care nu prea privise zeci de ani. Și-l scotocea c-o încrâncenare dănd uneori peste … Citeşte mai departe

Cu logică și fără

Am unul la serviciu a cărui logică e lipsită de orice logică. Dar în mintea lui, e incredințat că e logic și cred că se simte tare singur pe fața pământului. Așa apar izolarea de societate, tristețile devoratoare, alienarea și…ce urmează? Se pregătește să intre în teren: spitalul 9. Punctul terminus.

Cred că am o față de psihanalist competent, altfel nu-mi explic de ce cum mă prinde careva mai liberă, … Citeşte mai departe

Diminutive și apelative

Nu cred că există om care să nu fi fost strigat/ apelat/ răsfățat/ și as zice si iritat in cazul meu, cu diminutive si apelative. De la cele mai simpatice si haioase pana la cele mai tampe si idioate.
Uite, de exemplu pe mine cu cat ma rasfata mai tare formula cretinoida de apelare, cu atat glasuitorul formulei ma va trada mai mult. Sa moara bibi daca inteleg… Dar asta … Citeşte mai departe

Țuțea

Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fara religie am lătra precum cîinii.
Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în
cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita nelinistea
metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran-prin … Citeşte mai departe

Sunt complice la o crimă…aceea de a fi poet!

Na, uite-mă și complice la o crimă. Una cruntă. Aceea de a fi poet. Măcar nu mi-s eu criminalul feroce. Este o tânără de o sensibilitate rară și zic eu, cititor de poezie (citește devorator de poezie), talentată și tot ea e cea care mi-a ucis câteva nopți citind și răscitindu-i poemele. Se numește Raluca Pavel si blogul e www.19trandafiri.wordpress.com. Acolo am descoperit-o. Apoi facebookul a făcut restul. Ea e … Citeşte mai departe