O vizită neașteptată

In timp ce străngeam urmele defunctei mese de seară m-a lovit în cap ceva ca o năzărire. Ultima firimitură de pâine ajunsese la coș și neștiind cum să reacționez în fața ideii , m-am așezat pe scaun cu prosopelul în mâini așteptând să-mi treacă. O secundă, două, nouă. Mai multe secunde ca veacul de lungi. Mă pietrificam încet pe scaun incapabilă să mă bucur sau să mă supăr. Părea atât … Citeşte mai departe